Analiza funcțională

Numărul pacienților care suferă de dureri maxilo-faciale (dureri la nivelul maxilarului și al feței) a crescut semnificativ.

Cauzele comune sunt disfuncția sau alinierea incorectă a maxilarului care, în timp, poate duce la dureri de cap sau tensiune musculară dureroasă în zonele feței și gâtului, precum și deteriorarea funcției dentare și deteriorarea sistemului masticator. Pentru prevenirea sau vindecarea acestei afectiuni se recomandă analiza funcțională pentru a determina tratamentul corect și eficient.

Există reguli științifice, stabilite, confirmate de experți în domeniu, despre cum ar trebui să funcționeze sistemul masticator și cum ar trebui să fie structurat pentru a fi funcțional. Analiza funcțională a sistemului masticator este o metodă stomatologică de evaluare a caracteristicilor individuale ale maxilarului pacientului. Această procedură analizează mușchii masticatori, maxilarul, dinții și parodonțiul. Se înregistrează procesul de masticație și mișcările maxilarului superior și inferior și se observă funcționalitatea mușchiului masticator.

Analiza funcțională face parte din ramura stomatologiei numită Ocluzologie. Este calea pentru a diagnostica o disfuncție cranio-mandibulară și se face în mod special în cazul lucrărilor cu estetică superioară, precum fațetele dentare. Este considerată a fi primul pas în efectuarea tratamentelor protetice sau estetice.

Ce cuprinde analiza funcțională?

  • Analiza facială – determină simetria și diversitatea formelor feței, proporțiile și profilul;
  • Analiza dento-labială – determină cum se mișcă buzele, cum arată linia surâsului, care este coridorul bucal;
  • Analiza fonetică – este o parte foarte importantă pentru determinarea reabilitării corecte a dinților din zona frontală;
  • Analiza dentară – determină forma și dimensiunea dinților, culoarea și textura acestora;
  • Analiza gingivală – determină sănătatea gingivală, linia zenitului (cel mai înalt punct al marginii gingivale libere în cazul dinților frontali), papilele interdentare (ajută la crearea cadrului pe care se este asamblat conturul dentar).

Analiza funcțională vine în completarea analizei estetice pentru a realiza un plan de tratament corect și eficient ce integrează atât valori estetice, cât și funcționale, atât dinamice, cât și statice.

De asemenea, această analiză presupune o abordare interdisciplinară, pe mai multe direcții, și oferă o imaginea de ansamblu. Pentru a avea imaginea de ansamblu pe care ne-o dorim, trebuie făcute vizite și la osteopați și kinetoterapeuți, de exemplu. De ce? Pentru că sunt situații în care contracturile musculare, cicatricile, pot pune și altfel de probleme, nu numai de natură stomatologică.

Analiza funcțională pentru diagnosticarea corectă a afecțiunilor articulaţiei temporo-mandibulară (ATM)

Analiza funcțională pentru diagnosticarea afecțiunilor ATM este o utilizare foarte importantă  deoarece poate preveni sau elimina problemele structurale incipiente ale ATM. Aceasta cuprinde analiza dinamicii mandibulare ghidate sau neghidate, conștiente sau inconștiente.

În cazul mișcărilor inconștiente, se folosesc mai multe instrumente, precum gutierele miorelaxante și bruxchecker-ele. Acestea din urmă sunt niște gutiere extrem de fine, confecționate din folii colorate și care se poartă câte o noapte la maxilar, și respectiv la mandibulă. Ele determină în ce zone se exercită o presiune extrem de mare, cauzată de scrâșnitul dinților, de exemplu, în timpul nopții. Zonele unde culoarea este ștearsă sunt zonele cu presiune maximă și ajută la determinarea contracturilor musculare inconștiente, nocturne.

Examinarea dinamică pentru diagnosticarea afecțiunilor temporo-mandibulare este condilografia. Această analiză este una a mișcărilor conștiente, ghidate de către medicul stomatolog, și înregistrate digital cu ajutorul condilografului. Prin această analiză stomatologică putem afla în proporție mare care e poziția condililor și să determinăm dacă este sau nu presiune în articulația temporo-mandibulară.

Poziția condiliilor este dată de sprijinul posterior (poziția în care dinții vin în contact). Uneori, organismul poate compensa compresia. În cazurile în care nu poate, apar durerile la nivelul ATM (sau în alte părți). De asemenea, o postură incorectă – poziție a capului în flexie, extensie, rotație, o cicatrice – poate aduce modificări scheletale la nivelul ATM și la nivelul ocluziei.

Ocluzie incorectă - cauză a afecțiunilor ATM

Ocluzia incorectă sau malocluzia înseamnă că dinții nu se adună corect unii peste alții atunci când maxilarul este închis. De asemenea, atunci când maxilarul este închis, în mod normal mușchii ce ajută la închiderea maxilarului ar trebui să fie în repaus, dar în cazul unei malocluzii, acești mușchi sunt în tensiune și hiperactivi, punând presiune pe discul ATM și maxilar, mai mult decât ar trebui. Perioadele lungi (în termeni de ani) în care este această extra-presiune aplicată duce la întinderea ligamentelor care țin discul ATM în spatele condilului duc la repoziționarea extremității maxilarului care face legătura cu discul ATM, ceea ce duce la rândul său la durere.

În timp, ligamentele se perforează, ceea ce duce la frecarea a două oase direct. De asemenea, discul ATM va fi ghemuit, ceea ce va provoca o dificultate în deschiderea maxilarului. În acest stadiu, durerea se poate reduce, deoarece țesutul sensibil nu mai este expus la o presiune atât de mare. Forma condilului se poate schimba din cauza frecării excesive a oaselor (lucru ce va putea fi observat de medicul stomatolog pe radiografie). Tot din cauza frecării os pe os se poate ajunge la artrită în ATM.

Dacă aceste neregularități sunt depistate în timp, medicul stomatolog va putea să corecteze și să prevină aceste deteriorări majore. Există și posibilitatea ca pacientul să se recupereze după o afecțiune a ATM. Dar, cu cât mai agravată este afecțiunea, cu atât este mai probabil ca pacientul să aibă nevoie de atenția unui specialist în ATM. 

Importanța analizei funcționale

  • Evaluează modul în care o disfuncție contribuie la crearea și/sau agravarea unei malocluzii. Corectarea disfuncției este direct proporțională cu corectarea malocluziei.
  • Ajută la evaluarea prognosticului tratamentului. Nu toate problemele funcționale pot fi corectate, iar în astfel de cazuri medicul ortodont trebuie să construiască ocluzia în jurul situației funcționale existente.
  • Ajută la selectarea planului de tratament. De exemplu, corectarea mușcăturii profunde.
  • Tulburările în sistemul masticator pot duce la probleme grave de sănătate, deoarece sistemul masticator, ca unul dintre cele mai complicate sisteme din corpul uman, este strâns legat de cap, coloana vertebrală, creier și alte organe. Prin determinarea problemei și tratamentului cu ajutorul analizei funcționale, se previn complicații de sănătate generală, nu numai dentară.
  • Ajută la examinarea situației dentare înainte de implantul dentar și oferă posibilitatea de a stabili situația în care viitorul tratament va funcționa și de a elimina traumele ocluzale, ce pot determina pierderea implantului în viitor.

Cum se realizează analiza funcțională în cabinetul stomatologic?

Primul pas este să adresăm câteva întrebări pacientului despre istoricul medical detaliat care, alături de starea generală de sănătate a acestuia, trebuie să se concentreze și pe simptomele disfuncțiilor cranio-mandibulare.

Al doilea pas este să efectuăm o diagnosticare manuală pentru a testa musculatura folosită pentru mestecat și starea articulației maxilarului, ceea ce ne oferă linii directoare importante pentru orientarea diagnosticului și tratamentului ulterior.

Al treilea pas este reprezentat de analizarea informațiilor despre poziția și aspectul anatomic al fiecărui dinte și despre starea de ocluzie. De asemenea, în acest pas determinăm și poziția maxilarului inferior față de cel superior, informație foarte importantă când vine vorba de funcționarea corectă a musculaturii pentru mestecare și articulațiilor maxilarului, dar și a poziției capsulei articulare în articulațiile maxilarului.

Această metodă de diagnostic determină, de asemenea, poziția maxilarului inferior față de maxilarul superior, ceea ce este foarte important pentru funcționarea corectă a musculaturii de mestecat și a articulațiilor maxilarului și poziția capsulei articulare în articulațiile maxilarului.

După cum am menționat și mai sus, este posibil ca pacientul să aibă nevoie și de un kinetoterapeut, osteopat, pentru a analiza mai în profunzime și a putea trata mai eficient problema.