Pulpa este țesutul moale din interiorul dinților. Conține nervi, vase de sânge și țesut conjunctiv. Pulpa furnizează sânge și substanțe nutritive straturilor dure, exterioare ale dinților pentru a-i menține sănătoși. Pulpita dentară este o inflamație a acestui țesut interior al dintelui. De obicei, apare atunci când bacterii intră în interiorul dintelui prin crăpături sau spărturi.

Există două tipuri de pulpită dentară: reversibilă și ireversibilă.

Pulpita reversibilă: din fericire, această afecțiune este reversibilă atunci când este identificată din timp. Tratamentul constă în repararea dintelui și sigilarea acestuia cu o plombă.

Pulpita ireversibilă: ca orice altă afecțiune, fără a fi identificată sau tratată la timp, aceasta se poate agrava. În această etapă, inflamația este mai avansată și dintele nu se poate recupera. Țesutul pulpar va muri în cele din urmă (necroză pulpară), iar medicul stomatolog va fi nevoit să extragă dintele.

Când apare pulpita dentară

Dintele are straturi protectoare (smalțul și dentina), dar atunci când acestea sunt afectate, pulpa poate suferi. Pulpa rămâne atașată de dinte în interior, iar atunci când aceasta se inflamează, tot dintele suferă, cauzând durere și presiune.

Straturile protectoare pot fi afectate în mai multe feluri, cele mai întâlnite fiind:

Cavități: bacteriile care produc acid pot mânca din smalț și pot crea găuri.

Crăpături: mestecarea anumitor alimente dure sau accidentări ale acestuia pot duce la mici crăpături prin care bacteriile se pot infiltra și produce inflamația.

Smalț uzat: scrâșnirea dinților (bruxismul) sau periajul agresiv pot uza smalțul și face nervul mai susceptibil la inflamație.

Alte proceduri stomatologice: tratamentul unui singur dinte, precum o obturație sau o coroană dentară, poate provoca pulpita. Dacă un dinte nu este sigilat corect în timpul unei proceduri stomatologice, poate permite plombei să se scurgă și să provoace și pulpită. În cele mai multe cazuri, aceasta este o pulpită dentară reversibilă, care trece odată ce lucrarea dentară originală este reparată.

Boală parodontală avansată: parodontita este o boală gravă a gingiilor cauzată de o infecție bacteriană. De obicei, începe cu gingii inflamate care nu sunt tratate corespunzător. Parodontita poate provoca pierderi osoase, ceea ce poate duce și la pulpită dentară.

Simptomele pulpitei dentare

Principalele simptome ale pulpitei dentare sunt durerea de dinți și sensibilitatea acestora la diverși stimuli. Durerea resimțită de obicei variază în funcție de stadiul inflamației.

Simptomele pulpitei reversibile includ:

• Fără durere când medicul dentist atinge dintele.
• Fără sensibilitate la căldură.
• Sensibilitate la frig sau dulciuri care dispare rapid – pacienții descriu adesea acest lucru ca pe o durere ascuțită.
• Durerea poate apărea doar în timpul masticației.

Simptomele pulpitei ireversibile includ:

• Durere când medicul dentist atinge dintele.
• Sensibilitate la căldură, frig sau dulciuri care durează mai mult de câteva secunde – pacienții descriu adesea această durere ca fiind una pulsatilă sau ascuțită.
• Dacă apare necroza pulpară și țesutul nervos moare, este posibil să nu fie cazul de nici o sensibilitate la căldură, frig sau dulciuri. Dar dintele s-ar putea să doară atunci când dentistul îl atinge.
• Durerea poate apărea atât ziua, cât și noaptea.
• Pot să apară febră, noduli limfatici inflamați, respirație urât mirositoare, gust neplăcut în gură.

Diagnosticarea pulpitei dentare

Pulpita dentară este diagnosticată de către un medic stomatolog în urma unui control cu teste specializate acestui tip de afecțiune. Unul dintre principalele moduri prin care medicii stomatologi diagnostichează pulpita este prin evaluarea sensibilității dintelui.

Tipurile de teste de sensibilitate includ:

Test electric al pulpei: Acest test determină dacă pulpa este încă în viață sau dacă infecția a evoluat spre necroză pulpară. Stomatologul folosește un instrument pentru a furniza un mic impuls electric dintelui. Dacă pulpa este vie, pacientul simte stimulul electric. Dacă țesutul pulpar este mort, pacientul nu va simți pulsul electric.

Test de căldură sau rece: medicul stomatolog va atinge dintele în cauză cu o substanță fierbinte și una rece. În pulpita ireversibilă, sensibilitatea durează mai mult de câteva secunde. Dacă țesutul pulpar este mort, din nou, pacientul nu va simți nici o sensibilitate.

Lovirea dinților: Aceasta implică o lovitură ușoară pe dinte. Durerea la atingere este un semn de pulpita ireversibilă.

De asemenea, medicul stomatolog va efectua o radiografie dentară, pentru a observa posibilele defecte ale dintelui și semne de infecție.

Cum se tratează pulpita dentară

Pentru pulpita reversibilă, medicul stomatolog va încerca să trateze cauza care a provocat afecțiunea. Adesea, aceasta implică îndepărtarea cariilor și sigilarea dintelui cu o obturație normală.

Pulpita ireversibilă necesită un tratament mai intens pentru îndepărtarea țesutului pulpar. Opțiunile de tratament includ:

Obturație de canal: de obicei medicul stomatolog va recomanda o vizită la un medic endodont (un stomatolog specializat în tratarea infecțiilor pulpare) pentru o obturație de canal. Medicul endodont va îndepărta pulpa afectată și va curăța rădăcina. Apoi va umple golul și va sigila dintele. La câteva săptămâni după, pacientul se va întoarce la dentist pentru o coroană care să acopere dintele.

Extragerea dintelui: unii pacienți optează pentru extracția dintelui în cauză. Medicul stomatolog va discuta opțiunile pentru înlocuirea dintelui cu pacientul, prezentându-i avantajele și dezavantajele, inclusiv un implant dentar sau o punte dentară.

Atenție! Antibioticele nu sunt un tratament pentru pulpita dentară, dar pot ajuta la prevenirea progresiei problemei într-o infecție, dacă există o întârziere în tratament.

Prevenția pulpitei dentare

Da, vestea bună este că această afecțiune dentară se poate preveni. O rutină de îngrijire orală ca la carte poate reduce riscul apariției acestei afecțiuni. Aceasta include perierea dinților de minim 2 ori pe zi, vizite regulate (recomandat de 2 ori pe an) la medicul stomatolog, folosirea aței dentare zilnic pentru a îndepărta reziduuri de alimente pe care periajul nu le poate îndepărta, folosirea unei gutiere de noapte dacă scrâșnirea dinților este un obicei.

Pulpita dentară este o afecțiune cu o mare șansă de tratare, dar poate deveni problematică atunci când apare infecția. Încurajăm ca pacienții să ne contacteze dacă observă apariția unei dureri dentare sau unei noi sensibilități la alimente sau băuturi calde, reci sau dulci. Cu un tratament timpuriu, pacientul petrece mai puțin timp pe scaunul din cabinetul medicului stomatolog și șansele de complicații se reduc semnificativ.