Condilografia

Condilografia este o tehnică de ultimă generație, digitalizată, non-invazivă și nedureroasă de diagnosticare corectă a disfuncțiilor articulaţiei temporo-mandibulară (ATM) ce durează aproximativ 20-30 de minute.

Această metodă de diagnosticare face parte din ramura stomatologiei numită Ocluzologie, fiind recomandată în cazuri specifice, precum: reabilitare complexă, pe dinți naturali sau chiar implanturi dentare, dar și în cazuri de ortodonție.

Cu ajutorul condilografiei, medicul stomatolog poate evalua și înregistra starea tuturor elementelor articulației temporo-mandibulare sub formă de diagrame și valori digitale și poate programa articulatorul în funcție de parametrii recepționați.

Condilograful electronic este aparatul care ajută diagnosticare și conține atât o parte mecanică – instrumentul care se pune pe capul pacientului – cât și una electronică ce se leagă la un laptop/computer cu un software specializat care înregistrează dinamica mandibulară.

Există reguli științifice, stabilite, confirmate de experți în domeniu, despre cum ar trebui să funcționeze sistemul masticator și cum ar trebui să fie structurat pentru a fi funcțional. Analiza funcțională a sistemului masticator este o metodă stomatologică de evaluare a caracteristicilor individuale ale maxilarului pacientului. Această procedură analizează mușchii masticatori, maxilarul, dinții și parodonțiul. Se înregistrează procesul de masticație și mișcările maxilarului superior și inferior și se observă funcționalitatea mușchiului masticator.

Analiza funcțională face parte din ramura stomatologiei numită Ocluzologie. Este calea pentru a diagnostica o disfuncție cranio-mandibulară și se face în mod special în cazul lucrărilor cu estetică superioară, precum fațetele dentare. Este considerată a fi primul pas în efectuarea tratamentelor protetice sau estetice.

Când este necesară condilografia

Condilografia este obligatorie în cazuri complexe, precum reabilitarea totală a sistemului stomatognat, intervenții combinate de implanturi dentare și dinți naturali, simptomatologii și patologii de articulație temporo-mandibulară, edentație totală maxilară sau bimaxilară. De asemenea, este un test de mare ajutor înaintea determinării nevoii de aparat ortodontic, dar și în depistarea afecțiunilor cranio-mandibulare, precum articulațiile artrozice și articulațiile cu discul articular dislocat.

Cum se realizează condilografia

Condilografia nu este primul pas de diagnosticare. Medicul stomatolog efectuează o consultație preliminară. Dacă acesta a constatat sensibilități la nivelul mușchilor sistemului cranio-mandibular, ligamentul temporo-mandibular prezintă durere sau articulațiile temporo-mandibulare prezintă dureri în mișcarea de rotație sau chiar în poziție statică, înseamnă că sunt niște dezechilibre. Iar aceste dezechilibre se pot descoperi cel mai ușor, rapid și eficient cu ajutorul condilografiei.

După ce medicul stomatolog și pacientul au decis de comun acord realizarea unei condilografii, procesul în sine este mult mai simplu decât pare, fiind digitalizat.

Partea mecanică a condilografului se pune în gura pacientului și are ca puncte de sprijin exterioare cele două tracte auditive (extremitățile mandibulei), iar partea electronică, conectată la software-ul specializat înregistrează toate mișcările mandibulei prin 4 senzori cu ultrasunete care transmit mișcările către software. Prin informația de mare precizie primită de la senzori, software-ul creează o schemă virtuală a acestor mișcări și a dispoziției oaselor. Mișcările sunt înregistrate în timp real de software, medicul și pacientul putând vedea exact traiectoria mandibulară în timpul mișcărilor. Acest lucru ajută doctorul să își dea seama imediat care este problema cu care se confruntă pacientul.  

În urma condilografiei, medicul stomatolog are toate informațiile despre cele două articulații craniene, putând astfel stabili cel mai eficient tratament. De asemenea, pacientul va primi toate informațiile pentru a le avea în viitor, acestea putând fi folosite pentru orice tratament stomatologic ce implică laboratorul.

Medicii stomatologi folosesc această tehnică drept o investigație de bază pentru mai multe dezechilibre pentru a putea determina tratamentul cel mai eficient și predictibil pentru fiecare pacient în parte.

Totodată, trimiterea informațiilor la laborator ajută la crearea unei machete a dinților din ceramică pe care stomatologul lucrează și arată pacientului rezultatul final al tratamentului, fără a se atinge de dinții reali, oferind astfel posibilitatea pacientului de a lua o decizie în cunoștință de cauză.

Beneficiile condilografiei

  • Reprezintă un proces non-invaziv și nedureros.
  • Diagnosticarea este corectă, ceea ce ajută ca tratamentul să fie eficient și predictibil.
  • Informațiile transmise laboratorului de tehnică dentară în urma diagnosticării sunt precise, ceea ce ajută la setarea articulatorului de tip ARCON pe care se va realiza tratamentul în cazul fiecărui pacient.
  • Ajută ca lucrările protetice, estetice și funcționale să fie echilibrate din punct de vedere articular.
  • Minimizează riscul de dezechilibrare a sistemului cranio-mandibular după lucrările protetice.
  • Diverse simptome pot fi corelate cu problema medicală mai ușor cu acest tip de diagnosticare.
  • Ajută pacientul să ia decizii informate, pe baza unei machete din ceramică a dinților pe care medicul stomatolog o folosește ca „ciornă” pentru procedura recomandată.
  • Ajută la personalizarea tratamentului fiecărui pacient.
  • Măsurătorile fiind precise, ajută la reducerea vizitelor la medicul stomatolog pentru probe de mărime și ajustare a diferitelor aparate ortodontice sau protetice.
  • Reduce riscul de disconfort al pacientului din cauza erorilor matematice.

Funcțiile sistemului cranio-mandibular

Pentru a înțelege de ce condilografia este necesară, este important să înțelegem cum funcționează sistemul cranio-mandibular.

Acesta are 3 funcții vitale, și anume respirația, masticația și deglutiția, o funcție funcțională – vorbitul – și o funcție estetică. Toate acestea sunt realizate cu ajutorul sistemului cranio-mandibular, de aceea este foarte important ca acesta să fie sănătos.

Mișcările acestui sistem sunt mișcări de rotație și translație complexe, dar unice fiecărui pacient, realizate cu ajutorul mușchilor din sistem. Prin condilografie se pot depista neregularități ale dinamicii mandibulare pentru a putea fi mai apoi tratate eficient.

O persoană care are neregularități la nivelul sistemului cranio-mandibular va prezenta diferite simptome, precum dureri în zona gâtului, cefei sau chiar urechii în timpul masticației sau deschiderii gurii largi. Durerile de cap și migrenele sunt niște simptome frecvent întâlnite sau chiar  o restrângere a mișcărilor care pot fi efectuate. În cazuri grave, articulația temporo-mandibulară poate fi blocată.

Care este tratamentul pentru repoziționarea mandibulară

În cazul în care, în urma condilografiei, medicul stomatolog trage concluzia că mandibula trebuie repoziționată, tratamentul durează între 6 și 8 luni. Această intervenție se poate realiza fie prin mutarea dinților naturali prin intermediul aparatelor ortodontice, fie prin efectuarea unor lucrări protetice.

În majoritatea cazurilor de repoziționare mandibulară rezultatul este pe viață, dar sunt și cazuri în care pacientul este urmărit îndeaproape pentru o anumită perioadă de timp de medicul stomatolog pentru a se asigura că organismul s-a adaptat și că tratamentul a fost unul reușit.

Condilografia pentru protetică și aparate ortodontice

În timpul condilografiei, medicul stomatolog vede unde sunt poziționate cele 2 discuri articulare în cazul fiecărui pacient și își poate da seama mai ușor care este problema. De asemenea, software-ul specializat înregistrează diverse unghiuri și date matematice specifice exacte, care eficientizează tratamentele protetice și ortodontice. Pentru aceste tratamente, procesele se realizează extra-oral, într-un laborator. Prin măsurătorile exacte și complete în urma condilografiei, tehnicianul laborant poate realiza lucrări funcționale pentru fiecare pacient, care nu mai trebuie ajustate de către medicul stomatolog în cabinet, reducând și riscul cauzării de disconfort pentru pacient din cauza unei matrici inexacte.