Articulaţia temporo-mandibulară (ATM) este cea mai importantă şi mai complexă articulaţie a craniului uman.
Fiind solicitată, de multe ori pot apărea dureri insuportabile din cauza traumatismelor, stresului, dinților incorect aliniați, tratamentului ortodontic sau artritei. Datorită metodelor de examinare de ultimă generație, lucrările dentare nu mai afectează articulațiile temporo-mandibulare, ci din contră, le previn, prin refacerea contactelor dintre dinți.
Statistic, cel puțin 10% din populaţie s-a confruntat în timpul vieţii cu o afecţiune a articulaţiei temporo-mandibulare. După durerile de dinţi, durerile temporo-mandibulare sunt cele mai frecvente dintre cele înregistrate în zona facială. Femeile sunt afectate de două-trei ori mai mult decât bărbaţii, iar cele mai predispuse sunt persoanele între 30 şi 50 de ani.
Simpla suprasolicitare a articulaţiei se poate solda cu simptome neplăcute, dar cauzele acestei afecțiuni pot fi diverse. Câteodată acestea pot fi declanșate de deschiderea prea largă a gurii, în special când este aplicată o presiune laterală. În acest caz, cartilajul se poate inflama, discul se erodează, articulaţia poate suferi traumatisme minore sau majore, iar muşchii se pot contracta excesiv.
Disfuncţia mai poate apărea atunci când contactele dentare nu sunt armonioase. În acest moment, oricare dintre elementele constitutive ale cavităţii orale şi ale feţei pot fi afectate. De exemplu, dinţii pot să se uzeze excesiv, să devină dureroşi, gingiile şi osul de suport al dinţilor să scadă, muşchii să devină dureroşi şi articulaţiile să înceapă să aibă sunete în timpul masticaţiei sau căscatului. Pot apărea dureri de cap inexplicabile, dureri ale urechii sau ale ochilor.
Metodele de examinare de ultimă generație au ajutat ca lucrările dentare moderne să nu suprasolicite sau să distrugă, în timp, articulația temporo-mandibulară. În acest sens, ocluzologia modernă se ocupă cu studiul contactelor dintre dinţii celor două arcade. Acestea trebuie să aibă o anumită distribuţie, astfel încat în final dinţii să fie încărcaţi cu aceeaşi forţă, ca sa nu provoace dureri ale articulațiilor.
Ocluzologia modernă presupune înregistrarea rapoartelor ocluzale, a poziției maxilarului față de baza craniului cu ajutorul arcului facial. De asemenea, pentru a verifica situația condililor există o investigație care se numește condilografie.
Spectrul ocluzologiei moderne și a terapiei funcționale acoperă atât legile geometriei aplicate funcției suprafețelor dentare masticatorii și funcției ATM, cât și mișcările funcționale complexe neuro-musculare, care pot avea interferențe surprinzătoare cu alte funcții ale organismului.
Aceste probleme pot fi remediate prin refacerea unor contacte dentare corecte, la medicul dentinst sau prin purtarea unor gutiere. Se mai pot asocia şi medicamente pe cale generală şi locală, precum şi exerciţii de kinetoterapie şi fizioterapie.