Indiferent de poziția pe arcada anterioară sau posterioară, dintele are aceleași componente: coroana și rădăcina.

Coroana este partea vizibilă, situată deasupra nivelului gingiei. Are forme diferite, în funcție de tipul dintelui. Astfel, în zona frontală, coroanele dentare sunt mai mici volumetric, iar în zona posterioară sunt mai mari. La nivelul coroanei dentare pot apărea modificări fiziologice cum ar fi alungirea sau abraziunea, dar și modificări patologice cum ar fi: fracturi, fisuri sau carii dentare.

Rădăcina dentară este partea care asigură fixarea în osul maxilar (superior) sau mandibular (inferior). Această fixare se mai numește implantare dentară. Legătura dintre rădăcina dintelui și osul alveolar se face prin intermediul ligamentelor dento-alveolare (periodontale). Lăcașul din os care găzduiește rădăcina se numește alveolă.

Ca și structură, orice dinte prezintă smalț, dentină, cement și pulpă.

Smalțul  este prezent doar la nivelul coroanei dentare și este cel mai dur țesut din organismul uman. Smalțul îmbracă stratul de dentină și pulpa dentară la nivelul coroanei. Este alcătuit din rețele de cristale, conține într-un procent foarte mic apă și nu conține vase sanguine și nervi. Din acest motiv, fracturile localizate în smalț sunt nedureroase și în marea majoritate nesesizate de pacienți.

Dentina este stratul care îmbracă pulpa dentară atât la nivelul coroanei, cât și al rădăcinii. Are o nuanță de alb-gălbui sau gri, iar duritatea este mai mică decât a smalțului și cementului. La nivelul dentinei există terminații nervoase și fire capilare sanguine găzduite de canaliculele dentinare microscopice. Acesta este motivul pentru care un proces carios localizat în dentină este sesizat de pacient. În general, evoluția procesului carios situat la nivelul dentinei este mai rapidă.

Cementul dentar este prezent doar la nivelul rădăcinilor dentare și acoperă pulpa dentară și dentina. Este un strat mult mai subțire, are culoare mai închisă și o duritate mult mai mică decât smalțul dentar. Prezintă multiple orificii la nivelul cărora ligamentele periodontale fixează rădăcina de os.

În cazurile de retracții gingivale cu descoperirea zonelor de cement, apare sensibilitatea la stimuli externi (rece, dulce, cald, acidulat).

Pulpa dentară este situată în centrul dintelui, atât la nivelul coroanei dentare, cât și al rădăcinilor. Pulpă dentară asigura vitalitatea și nutriția dintelui. Este formată din vase de sânge și nervi care împreună alcătuiesc un pachet vasculo-nervos.